Povestea ceasului care se întoarce singur

De la smartwatch ajungem direct la ceasurile automatice. Vorbim despre artă și precizie, cum ar spune pasionații, două cuvinte care descriu perfect orologiile lucrate fin în metale și pietre prețioase. După foarte mulți ani plini de încercări în arta ceasornicăriei, purtătorii de ceasuri de la începutul secolului al XX-lea și-au îndreptat privirile către noi modele de ceasuri mecanice. Acestea veneau cu un element inovator – întoarcerea automată.  Astfel, un pas important în era cronografului l-a reprezentat metoda prin care norocoșii deținători ai unui ceas automatic nu mai trebuiau să își armeze ornicul aproape zilnic. Primele tentative în domeniu au apărut în anii 1770, după care producția de ceasuri automatice s-a răspândit în întreaga lume.

După ceasul elvețian al lui Perrelet,pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea,  acelaşi creator a venit cu dispozitiv mecanic care, după calculele lui, era capabil să transfere energia corpului în suficientă putere pentru a ține ceasul activ timp de aproape o săptămână. Cu toate acestea, ideea în sine de ceas automatic a venit de la Hubert Sarton, un inventator din Paris, care a publicat schițele sale cu un asemenea model în 1778. Astfel, el a reușit să le demonstreze istoricilor că ceasurile lui Perrelet au fost inspirate din opera sa. Adică, mai pe românește, o situaţie similară cu istoria lui Vespucci legată de descoperirea Americii.

ceasurile automatice

Principiile de funcţionare ale ceasului automatic

Toate ceasurile mecanice sunt alimentate de energia balansierului, care mișcă sistemele de rotițe dințate, contragreutăți, pârghii și arcuri. Ansamblul transmite către angrenajul limbilor așa numita mișcare sacadată, care de fapt este o mișcare mult mai lină decât în cazul ceasurilor de tip cuarț. Balansierul însă pierde energia stocată şi, la început, purtătorii de ceasuri mecanice aveau nevoie ca la finalul fiecărei zi să armeze din nou orologiul cu ajutorul cheiței de pe carcasă .

ceasurile automatice

Ceasurile automate sau auto-windere, așa cum erau intitulate la începuturile lor, au mecanisme care utilizează o greutate amplasată în jurul pivotului.  Ea se rotește atunci când mâna purtătorului se balansează pe lângă corp.  Această rotire a greutăților a făcut posibilă mișcarea circulară a rotorului.

Piesa de baza a ceasului automatic, cea de care tocmai ți-am spus, este conectată la o serie de angrenaje și inversoare, fapt ce permite transmiterea puterii la sistemul de limbi, cele care îți dau ora exacta. Cu toate acestea, precizia nu este întocmai punctul forte al unui ceas automatic. Chiar și un cuarț ruşinos de ieftin ajunge să fie mai precis decât un ceas automatic. Excepţie fac, bineînțeles,  acele ceasornice care costă oricum cât o maşină nouă.