Dacă ar putea vreodată cineva să-i cânte prohodul celei mai vechi meserii din lume, vă asigur că persoana aia nu va fi un popă. Oricât de mult se presupune că le-ar plăcea prelaților ideea. Ar avea însă șanse reale să-i pună cruce prostituției Sean Rad și Justin Mateen, cei mai cunoscuți fondatori ai aplicației Tinder, platforma care stă să producă următoarea mare revoluție sexuală din „social media”. Dacă faci parte din generația „milenialilor”, ai cele mai mari șanse să fii deja la curent cu născocirea celor doi americani – patru din cinci utilizatori ai acestui Cupidon digital s-au născut între 1980 și 2000. Dacă prin absurd nu știi ce-i ăla Tinder, afli imediat, ai răbdare. Eu am certitudinea că aplicația dedicată găsirii unui partener pentru sex, fără complicații, poate sabota masiv industria sexului pe bani. Cine știe, poate chiar s-o suprime, dar pe asta îmi vine mai greu să pariez.

Lansată în 2012, aplicația de mobil intitulată Tinder te ajută să găsești femei sau/și bărbați în apropierea ta, iar apoi să decizi dacă-ți place de careva. Și asta, în cel mai superficial mod cu putință. Partea mea preferată este că, atunci când conversația are loc între doi parteneri trecuți de 30 de ani, flirtul trece destul de repede în etapa „Ne mai jucăm mult sau trecem la acțiune?”

Și spun asta documentat. Cât am putut eu mai bine. Femeile din epoca noastră, în special cele care îi aparțin generației dintre milenii, au depășit multe dintre inhibițiile predecesoarelor și nu ar trebui să mai surprindă pe nimeni avansurile directe făcute de doamne și domnișoare. Mai ales pe Tinder, unde oricine are ocazia să caute ceea ce dorește și să își declare de la bun început intențiile, anonim și fără riscuri. Vă asigur, sexul fără complicații este la femei cam al treilea lucru pe lista de priorități, imediat după pantofi și excursii peste hotare.

Avem acum mai multe relații poliamoroase sau deschise decât probabil au existat în istoria tuturor celorlalte civilizații, de la inventarea roții încoace. Asta spune multe despre atitudinea femeilor față de relațiile fizice fără atașamente emoționale și fără drame. Cheia și lăcata dormitorului cu baldachin, domnii mei, știm deja că e în mâinile fetelor, nicidecum într-ale noastre. Mileniile în care biserica, un instrument prin excelență patriarhal, a inhibat și a stigmatizat sexualitatea feminină s-au cam încheiat peste tot, iar Renașterea erotică e cu un picior și în ograda noastră, a țării, cu cel mai mare procent oficial de cetățeni religioși după Iran. Grație faptului că „milenialii” trăiesc într-o lume globală, virtuală, conectată la informație și la curentele moderne de gândire, acum nivelul de dezinhibare al mândrelor noastre probabil că e la un pas să-l atingă pe cel din paleolitic, atunci când mariajul era încheiat între grupuri de tineri, ce se bucurau fiecare de oricare dintre parteneri, fără restricții. Da, pe atunci era matriarhat, dar și ce distracții fierbinți probabil că se încingeau…

Eliberarea sexuală a femeilor, așa timidă, cum e la noi, vine în avantajul tuturor. Nu e de mirare, dacă ținem cont că relațiile, căsătoria și angajamentele pe termen lung nu mai reprezintă o prioritate nici pentru tineri și nici pentru tinere, fapt ce lasă loc pentru – teoretic – nenumărate relații bazate pe distracție mutuală. În regim de „fuck-buddy” sau de relație „open”, pentru că nimeni n-are timp de dramele altcuiva și de responsabilități obositoare, care-ți taie aripile. Generația cu cel mai mare procent de utilizare a platformei Tinder este extrem de pragmatică, iar sexul e o afacere reciproc avantajoasă. „Da” înseamnă „da”, iar un răspuns afirmativ în chestiuni de amor fără complicații a devenit tot mai ușor de obținut. Așa, la rece, după douăzeci de replici schimbate pe telefon. Și atunci, de ce ar mai apela bărbații la serviciile unor profesioniste? Cu asemenea instrument la dispoziție, prostituția pur și simplu nu mai rentează.

Studiile de până acum au arătat că există multe motive pentru care masculii calcă pragul bordelurilor. Unora le vine greu să cucerească o femeie cu fizicul sau cu personalitatea lor, care pot fi deficitare pe ici, pe colo, prin locurile esențiale. Alții nu-și pot învinge timiditatea, n-au habar să flirteze ori pur și simplu se plictisesc de aceleași vedete Pornhub. Există clienți cărora plata unor servicii sexuale le dă un sentiment de putere, ca stăpâni vremelnici, dar cu drepturi absolute, asupra unei alte ființe umane. Sau alții vor să profite la maximum de zilele și nopțile în delegație peste hotare pentru a degusta din absolut toate plăcerile unei alte țări, cu prețuri de dumping la orice, inclusiv la… Înțelegeți voi! Sau alții vor să încheie burlăcia în stil grandios, cu două tipe odată, în aplauzele tovarășilor din facultate. Unii vor să exploreze fantezii pe care le e rușine să le mărturisească nevestei – dacă asemenea bărbați încă mai există.

Oricare ar fi motivul pentru care clienții aleg sex pe bani, pe mulți dintre ei îi unește faptul că pleacă de acolo nesatisfăcuți. Fie pentru că prostituata a lucrat precum un instalator plictisit la a nu știu câta chiuvetă defectă pe ziua aia, adică absent și mecanic, fără să dea semne de pasiune. Fie pentru că fata părea să fie o victimă a traficului de persoane, situație în care, apropo, un cavaler adevărat ar fi ajutat-o să ceară sprijinul autorităților. Fie că, în cazul multora, infidelitatea față de partenera de acasă este un păcat greu de iertat, în special pentru propria conștiință.

În România, evident că există prostituție. Doar legiuitorul, sfătuit intens și de Biserica Ortodoxă, refuză să accepte realitatea și să scoată din zona neagră a economiei comerțul cu plăcere. Nemții au făcut pasul acesta, iar acum industria sexului din Germania învârte circa 18 miliarde de euro anual. O zecime din PIB-ul României. La noi, din 2014, vânzarea de amor a fost eliminată din Codul Penal, dar tot a rămas contravenție, conform Legii 61/1991. Există, însă, destule „saloane de masaj” unde se discută fățiș despre „masaj cu finalizare” sau unde chiar pe pagina de internet a antreprizei ești informat că ședința de masaj include și o partidă de sex. Oral, de cele mai multe ori. Clienții au forumuri, pe care schimbă impresii și fac chiar recomandări. Unii au, probabil, și card de fidelitate, dacă e să ne luăm după elogiile online pe care le aduc unui salon sau altuia. O oră cu una dintre fetele de acolo costă în medie 50 de euro, dar prețul poate varia în ambele sensuri, în funcție de gradul de lux sau de dubioșenie al fiecărei șandramale în parte. Părerea mea? Bani aruncați pe geam! Partea bună e că mersul la bordel, mai ales la unul aflat pe granița dintre legal și ilegal, este acum nu doar de prost-gust, ci și complet nerentabil.

Uite ce-aș face eu cu o “potriveală” de pe Tinder și cu 50 de euro la dispoziție! Aș scoate fata la o întâlnire amicală, într-un loc public, cu prețuri decente. Cu 220 de lei în buzunar ai bani să-i faci fetei cinste până dimineață, însă există și posibilitatea mult mai optimistă să dați nota pe din două, așa cum insistă doamnele din generația mea preferată. În final, dacă îți joci cărțile cum trebuie, miezul nopții o să vă găsească dezbrăcați, în apartamentul tău sau al ei, iar în portofel o să-ți mai rămână ceva și pentru runda următoare de mers în oraș.

Și nu, nu militez pentru închiderea bordelurilor și pentru trimiterea prostituatelor la muncă onestă, ca textilistele pe la APACA. Chiar sunt de acord cu legalizarea prostituției, cu toate avantajele deja cunoscute și confirmate de experiența altor țări. Dar insist să cred că locul unui bărbat cool, educat și de succes nu este acolo.

Așadar, față de sexul pe bani, amorul liber consimțit pe Tinder are suficiente avantaje, cel puțin în România:

– Este gratuit. Nimeni nu achită servicii de natură sexuală. Singurele cheltuieli sunt cele de socializare, pe care le poți acoperi cu jumătate din banii pentru o oră la bordel.
– Este mai rentabil. Cu jumătate din banii pentru o oră de bordel te poți distra o noapte întreagă alături de o tipă care chiar te place. Fie și vremelnic.
– Atracția reciprocă stă la bază. Chiar dacă bărbații sunt mai puțin pretențioși decât femeile la găsirea unui partener, ceva, acolo, tot vă unește pe amândoi. Și sigur nu e o bancnotă emisă de Banca Centrală Europeană.
– Îți ridici respectul de sine. Să cucerești o femeie doar cu vorbele și cu fizicul tău echivalează cu o medalie de erou. Să plătești pentru sex? Asta poate orice gherțoi.
– Este, fără îndoială, 100% legal. Nu riști amendă pentru o pasiune a cărei scânteie s-a născut pe o platformă digitală.
– Este consimțit, în mod garantat. Spre deosebire de bordel, unde planează mereu suspiciunea că fata ar putea fi constrânsă în vreun fel să presteze servicii sexuale pe bani.
– Gradul de siguranță este în mod evident mai mare. Nu riști să dai ochii cu un proxenet pus pe jefuit sau pe șantajat. Pentru că există…
– Scapi de multe dileme morale. Știi sigur că partida ta de amor nu îi va finanța viitorul BMW unui traficant de femei, de exemplu.
– Follow-up – adică puteți repeta experiența ori de câte ori considerați de cuviință, dacă v-a plăcut.
– Posibil viitor comun. Cine știe, pasiunea voastră se poate transforma într-o idilă, în urma căreia să-ți descoperi jumătatea.

Tinder nu e singur în afacerea lipelilor digitale pentru oameni din lumea reală. Mai există Badoo, OKCupid sau chiar Intersect, aceasta din urmă fiind chiar o invenție românească. Închid lista aici, deoarece cred că știți voi mai multe aplicații d-astea decât mine. Însă am o certitudine despre viitorul apropiat. În lipsa vreunui studiu care să examineze cum a evoluat piața sexului pe bani în România de la apariția acestor platforme – ar fi și greu, pentru că industria e ilegală și nereglementată – eu tind să cred că, în aproximativ zece ani, clienții bordelurilor vor fi ceva mai puțini, vor arăta oarecum altfel și vor fi recrutați aproape exclusiv din rândurile celor care nu se pot bucura de amorul între persoane care consimt liber. Pentru că, stimabililor, o lipeală pe Tinder nu face decât să îți deschidă ușa. Ce faci dincolo de ea depinde enorm și decisiv de șarmul tău și de talentul în a seduce mintea unei femei din trei fraze deștepte. Așa funcționează selecția naturală.

Din păcate, nici una dintre calitățile și nici unul dintre avantajele aplicațiilor pentru amor nu îi pot ajuta pe cei care le folosesc ca să-și înșele partenera. Cu dilema asta, fiecare luptă pe cont propriu.

You Might Also Like

One comment

  1. 1

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *