Cum ne-ar plăcea să fim tratați în iubire

Pentru cei mai mulți bărbați, senzațiile și emoțiile sunt terenuri minate. Sunt din start clasate ca și periculoase. Drept pentru care atitudinea lor față de o bătaie neregulată a inimii sau o durere în zona inimii, la figurat vorbind, este una singură: să o facă să înceteze. De unde derivă uneori desfacerea unei sticle cu vin sau cu bere sau așezatul la televizor. Acestea sunt acțiuni mecanice menite să descompună acea senzație din conștiință.

De ce bărbații apelează la aceste acțiuni mecanice?

Ei bine, se pare că acea lume lăuntrică a emoțiilor este un loc mai puțin cunoscut și chiar amenințător pentru ei. De-a lungul timpului, în procesul socializării, bărbații au învățat să treacă totul prin filtrul gândirii. Astfel, lumea inimii, cea emoțională, a devenit nefamiliară și, iminent, inconfortabilă. Și cum orice ființă umană se simte bine și în largul ei cu ceea ce este familiar, iată de unde pornește refuzul încrâncenat al unui bărbat de a-și conștientiza și accepta emoțiile… pentru că nu e familiar.

Dacă, spre exemplu, nu te pricepi la matematică sau la română, nu cred că îți face plăcere să vorbești despre asta. În același fel, dacă anumite subiecte sau situații îți sunt străine, nu cred că te vei simți confortabil. Tot așa, din moment ce bărbații nu au încredere sau nu sunt familiari când vine vorba de contact emoțional, nu se vor simți la fel de confortabil ca femeile în exprimarea emoțiilor. Iar când un bărbat nu-și poate afirma competența într-un domeniu, el se simte lipsit de putere. Iar puterea este echivalentă cu controlul. Deci fără putere, bărbatul nu poate controla și asta îl înspăimântă.

Acesta e motivul pentru care bărbații evită universul „inimii”. Nu este ură sau frică față de iubire. Și NU sunt insensibili. Din contră, bărbații sunt la fel de sensibili ca femeile. Ceea ce îi deosebește e faptul că ei nu au acces atât de ușor la trăirile lor.

Este o greșeală să etichetezi bărbații ca reci, raționali sau lipsiți de emoții. Așa cum este o greșeală, chiar o absurditate, ca un bărbat să refuze expres conștientizarea și acceptarea emoțiilor sale.

Și nu poți să te aștepți ca bărbații cu un intelect strălucit să aibă o pronunțare emoțională de aceeași natură. Un bărbat poate fermeca cu logica sau cu pregătirea sa, însă cu toate acestea nu va spune cum se simte sau ce simte. Adesea productivitatea și câmpul muncii intelectuale sunt metode de a evita contactul cu trăirile emoționale.

Trăiesc bărbații mai mult cu mintea sau cu inima?

Cred că e limpede din cele expuse mai sus. Câștigătoare este prima variantă. Trăiesc mai mult cu mintea, cel puțin la suprafață.

Așadar, să le acordăm timp. Să nu-i presăm. Pentru bărbați, lumea emoțiilor este un fel de limba chineză. Și ca orice limbă străină, se învață greu. Drept pentru care un meditator prevăzut cu răbdare și perseverență este obligatoriu.

Bărbații sunt intens identificați cu corpurile lor. Atingerea acestora este o tehnică pentru a-i schimba de pe un nivel dominant logic, pe un nivel mai sensibil.

Decât să-l bombardezi cu întrebări despre trăiri afective, mai bine îmbrățișează-l.