Bărbatul și aventura vieții lui

În vremuri demult apuse, bărbații își puneau în joc oasele, dinții și alte componente anatomice la turniruri, la dueluri, se aruncau fără să clipească în sângeroase bătălii sau războaie și râdeau în fața primejdiei. Apropo, se descurcau cu minime indicații. La fel și exploratorii de altădată, capabili să descopere noi continente și să le cucerească prin forțe proprii fără să își sune din cinci în cinci minute nevestele. Motiv pentru care nu pricep nici în ruptul capului cum e posibil ca fondul genetic al aventurierilor și al conchistadorilor de atunci să se fi rătăcit prin meandrele genomului uman, iar tipii din zilele noastre să devină dependenți de consoartă pentru ceva atât de banal precum mersul la supermarket.

Am stat eu și m-am frăsuit, am întors pe toate părțile problema – că așa fac femeile – și am ajuns la o concluzie. Iubitul meu, precum și cel al tău, se descurcă perfect să simuleze neajutorarea. De fapt, ei sunt programați genetic pentru a răzbi în viață. De ce, atunci, se comportă la cumpărături precum niște drone teleghidate prin smartphone de neveste? În realitate, mi-am dat eu seama, ei sunt niște drăguți, pentru că astfel ne complimentează pe noi, doamnele, și ne împărtășesc, în egală măsură, bucuriile vânătorii din vremurile moderne: adrenalina (pentru că e o cursa contra cronometru), responsabilitatea (dacă nu cumpăr detergentul potrivit?), respectiv frica de tsunami (asta-i partea cu adevărat amuzantă). Dar sunt și niște parșivi cu centură neagră în parșivenie. Să îți exemplific, stimată doamnă sau tipule care citești cum sunteți voi dați în vileag!

Adrenalina — întotdeauna e o cursa contratimp. Pentru că da, bărbatul primește lista de cu seară, completată dimineața la cafea cu o serie de anexe, ulterior supuse unor alte amendamente până când ea se întoarce acasă. El trebuie doar să bifeze lista. Nimic mai simplu, ai zice! Da, dacă bărbații și-ar acorda pentru cumpărături timpul generos de care femeile nu se sfiesc să abuzeze atunci când examinează rafturi. Însă cu tipii e mereu ceva mai complicat, ei vor senzații tari chiar și din asta. Așa că își provoacă singuri un shot de adrenalină. În loc să pornească din vreme la magazin, bărbatul bea trei cafele, fumează 25 de țigări, se joacă pe calculator vreo două ceasuri și, fix înainte să intre la duș, pornește televizorul ca să se uite cinci minute la știri, apoi dă peste un film de tipul Braveheart sau Scarface – ceva clasic întotdeauna – și-l mai fură peisajul alte două ore. În cele din urmă, își amintește că ea trebuie să se întoarcă peste 60 de minute, așa că sare în duș și demarează către hypermarket cu inima la limita fibrilației. Acolo începe filmul de acțiune care uneori devine, încet -încet, o tragedie în toată splendoarea.

Responsabilitatea — știu că pe asta niciun bărbat n-o să o recunoască, dar, doamnelor, de câte ori ați primit poze pe WhatsApp din supermarket? Câte fotografii cu detergent de vase aveți în telefon? Câte cu săpun? Câte cu pastă de dinți? Hârtie igienică? Să mai zic de tampoane? Știu că vă sună cunoscut. Ce nu știu însă, domnilor, este de ce voi procedați așa. De ce ne trimiteți poze cu raftul cu detergenți și mai apoi un cadru mai strâns cu secțiunea P***il, în condițiile în care noi v-am scris clar pe listă scrie A**el? Adică, mai simplu, v-am instruit să cumpărați încă o cutie ca aia aproape goală pe care o avem acasă! E greu? Strămoșii voștri de acum șase generații încă porneau să descopere ditamai țări și continente, iar voi vă rătăciți în sectorul de produse pentru igienă? Sau vi se pare, domnilor, că va fi o mare tragedie dacă luați detergentul nepotrivit? Nu e. Apreciem că ne oferiți prilejul de a fi în control atunci când voi porniți să vânați și să culegeți, chestie pe care femeile din preistorie puteau doar să o viseze. Însă noi știm că vă puteți descurca. Motiv pentru care e și mai greu de înțeles cum naiba totuși reușiți performanța de a cumpăra ALT detergent, dar nimeriți la fix un sistem audio nou, pe care NU vi l-am trecut pe listă, dar pe care l-ați studiat temeinic cu o seară înainte. Abia asta e tragedia. Să aduci acasă detergent manual pentru rufe negre, când eu am cerut automat pentru colorate, dar să îți pui mecla de cățeluș pe ecstasy și să mă informezi că acum AVEM un nou 5.1 Dolby Surround în sufragerie. AVEM. Cu ăla de ce nu mi-ai trimis mesaj pe WhatsApp?

PS: Bărbatul care e cu adrenalina la purtător nu trimite poze pe „WhatsApp”. El e un soi de kamikaze.

Frica de tsunami – asta e preferata mea. Intervine atunci când timpul se scurge, cavalerul n-a bifat totul de pe listă și îi sună telefonul. Este EA. În spume! El nu știe dacă ar fi bine să răspundă sau nu. Dacă răspunde, ce sa spună? Că e la cumpărături? Acum, atât de târziu? Ce-a facut toată ziua? Dacă nu răspunde, de ce n-a raspuns? The horror…