Anima și Animus. Suntem toți parte bărbat, parte femeie.

În fiecare din cele două genuri există, mai mult sau mai puțin, o parte din sexul opus. La drept vorbind, în fiecare bărbat există, în doze diferite, Anima (elementul feminin ascuns în subconștientul masculin) și în fiecare femeie există, tot în doze diferite, Animus (elementul masculin ascuns în subconștientul feminin).

„Nimeni nu e doar bărbat sau doar femeie, amândoi sunt amândouă. Trebuie sa fie așa: jumătate din ființa ta vine de la mamă, cealaltă de la tată. Ești o întâlnire a acestor două energii. Nu poți fi doar bărbat; nu poți fi doar femeie.”

Nu inutil afirma aceste lucruri filosoful Jung. În viziunea sa, imaginea sufletului este imaginea arhetipală contrasexuală, Anima pentru bărbat și Animus pentru femeie. Adică atunci când întâlnim diverse persoane, cu preponderență de sex opus, căutăm în ele, inconștient, elementele noastre masculine sau feminine.

Cu alte cuvinte, când te întâlnești cu o femeie, respectiv, un bărbat, te oglindești în ea/el. Te confrunți cu sinele tău. Femeia e varianta ta feminină, Anima. Iar bărbatul e varianta mea masculină, Animus. Și din experiență proprie pot spune că persoanele pe care le-am întâlnit și pe care le-am audiat, ele undeva coincid.

Iar energiile cu siguranță nu sunt de prisos în acest sens. Ele ne conduc spre același drum atunci când suntem pregătiți; atunci când suntem capabili să intrăm în rezonanță cu celălalt. De fapt, această întâlnire lasă dâre de cunoscut și de familiar, după cum ia naștere afirmația: „parcă te cunosc din altă viață” – mă întreba cineva dacă cred în așa ceva…

Tu ce părere ai, privind în urmă, femeile pe care le-ai cunoscut înfățișau elementul tău masculin? Oare le-ai întâlnit în altă viață? Parcă intru pe alte meleaguri… Karma… dar acesta va fi alt subiect.

Revenind la Anima și Animus, cumva îmi sună cunoscut… da, e vorba despre Yin și Yang. Sigur îți sună și ție cunoscut. E același lucru însă sub altă formă – aceeași Mărie, cu altă pălărie.

În interacțiunea dintre yin si yang, în fuzionarea lui Anima și Animus, în unirea aspectelor opuse și nu într-o extremă sau alta, găsim calea și echilibrul.