Mai 2012.

Sala de la Bulandra foșnește în așteptarea următorului speaker la TEDxYouth. Se discută despre cărările bătătorite spre succes. Pe scenă urcă un băiat, în haine de stradă, cu ditamai cearșaful din hârtie, făcut sul. Îl lasă apoi să atârne. E Toto din Colentina. Cu tricoul brand propriu pe-afară și tenișii de stradă, s-a pus în reflectoare, să zică de la el putere despre asta.  

Clar s-au dat niște coate, atunci. Clar s-au spus, măcar din vârf de limbă, niște ironii. “Ce-o vrea, mă, ăsta de la noi?”  

Și-apoi au venit versurile.

“Eram mici. N-aveam frici, n-aveam nici inamici.

N-aveam griji, n-aveam nici cicatrici…”

Și tot așa. Mitralieră. Iar lumea a început să înțeleagă. A fost întâi acceptarea. Apoi a venit introspecția, apoi…mântuirea. Unul câte unul. Ăsta e marele lui talent: știe cum și, mai ales, unde să dea cu vorba.

“Tatăl nostru care ești în Ceruri

Am uitat numele Tău

Am ucis Împărăția Ta,

Fără voia Ta.

Ceru-i negru – așa-i și pe pământ,

Pâinea noastră cea toate de zilele

Ne batem pe ea astăzi

Și toți profită de greșelile noastre…”

Pe Deliric e tare greu să-l așezi, zilele astea, într-un singur peisaj.  Face muzică – normal – și una a naibii de bună. “Cu muzica mori de foame, însă!” – a câta oară auzim asta de la un artist de la noi? Filmează, montează, produce, așa că următorul pas a venit firesc: vlogging-ul. Are spre 50.000 de abonați pe canalul de youTUBE, dar se laudă cu cifre foarte bune pe vizualizări. De până la opt ori mai mult, la un clip.

Via youTUBE, s-a agățat rapid de cheile digitalului. Știe internet foarte bine, vezi numai cum își gândește lansările sau cum lucrează pe Instagram. Iar asta, în combinație cu inteligența nativă și talentul de a traduce pe înțelesul tuturor mesaje sociale. Nu a durat mult până ce una dintre marile companii de comunicații din România l-a înregimentat. Foarte interesantă mutarea, mai ales că rap-ul lui Deliric, imaginea sa, bula lui, dacă vreți, păreau cu totul altele, decât cele de care ar fi interesat, să zicem, publicul larg.

Dar Toto a livrat. Și livrează la nivel ridicat. Când îl sună “omul lui, Silent Strike”- iar asta se întâmplă des, veți vedea în timpul interviului – vorbele alunecă spre cameră cu o precizie chirurgicală. Brand-ul lui de îmbrăcăminte e printre cele mai populare din zona de street de la noi. Și, deși e vegetarian convins, putem băga mâna în foc că ar fi capabil să facă performanță și dacă cineva l-ar coopta într-o campanie pentru consumul de pate de ficat…

E despre București și bucureșteni. Politică, biserică și credință. Introspecție, jocuri video, internet și ciorbă de linte.

Astăzi, cu Deliric.

Abonează-te la Cavaleria.ro pe Youtube

Interviu susținut de BCR.

You Might Also Like

2 Comments

  1. 1

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *