Interviu – The Motans – Ghidul călătorului prin viață
Denis este, înainte de toate, un călător par excellence. Nu în sensul că își ia rucsacul în spinare și pleacă în city-break o dată la două săptămâni, primind bonusuri pentru mile zburate. E doar… mereu pe drum. Nu îl vei auzi plângându-se, pentru că nu caută o destinație anume. Doar experimentează. Gustă, cântărește decizia, trage concluzia…și merge mai departe. Trăiește.
Poate că descrierea de mai sus este un pic prea filosofică. Dar așa este și personajul în cauză. Iar argumente avem destule. De la versurile pieselor sale, în care îi invocă pe Charles Bukowski ori Ray Bradbury și face trimiteri la “Ghidul Autostopistului Intergalactic”, ca mai apoi să treacă prin Hendrix şi Miles Davis, de fapt – și până la traseul ales în viață. Denis Roabeș are 28 de ani, a studiat Transporturi, Istorie și Psihologie, însă pentru moment e artist de succes. Pentru moment… pentru că își calculează viitorul cu o a doua parte a existenței extrem de liniștită, la căsuța pe care și-o va cumpăra…într-un sătuc din Spania. Talentat, ca toți ceilalți basarabeni care fac artă în România, Denis vine din Chișinău. A lucrat la Moscova într-un restaurant, doar pentru că voia, de fapt, să ajungă în Tibet. Iar în prezent se bucură de starea pe care o numește “La major” a românilor. Îi place vibe-ul de aici. (și ciorba de văcuță. “La noi se cheamă borș de vacă!”)
A venit la București în urmă cu ceva mai bine de un an, “agățat” pe Facebook de BroMania. O singură cerință a avut: să fie lăsat în studio oricând este lovit de inspirație. A bătut palma cu cei de la Global, iar restul e…performanță pură. “Versus”, “Weekend” cu Delia și “Nota de plată” cu Inna sunt super hituri. Și e abia începutul.
Astăzi, este despre drumuri, viață, Carla’s Dreams, Grigore Vieru, Est versus Vest, accentul moldovenesc, borcănelul cu pământ și oportunitățile pe care le oferă…România și Rusia. Despre Denis și The Motans. Cu accentul pus invers față de cum vi s-ar părea că se pronunță…
Un interviu susținut de BCR.