Interviu- Alex Dima – “La Teologie m-am așezat ca om“

L-am prins pe fugă, înainte să se apuce de ultimele retuşuri pentru ediţia de săptămâna asta “România, te iubesc!”.  Una despre mediu. “O oră să fie, că mă întorc la montaj!“ Glumind, am putea spune că precizarea lui este, de fapt, vestea bună pentru cameramanii şi şoferii din Pro… Alex Dima se apropie de final cu treaba! Adică cele câteva zeci de ore de filmare şi zile întregi de vizionare şi montaj care stau la baza celor 45 de minute de emisie.

Alex este însă genul de jurnalist pentru care astfel de detalii nu prea transpar. Îşi cântăreşte munca, pune ţinta, încarcă, urmează planul şi duce lucrul la bun sfârşit. Fără vaiet, fără lamentări, fără rostogoliri în faţa laudelor. Pentru că asta îi e meseria. Una pe care şi-o asumă şi una care încă îl mişcă.

În acelaşi timp, una la care, culmea, adolescentul Alex Dima nu se gândea. Vine din Buzău, de la Pietroasele şi este, la bază, absolvent de Teologie. A şi predat şi, spunea el într-un interviu, ar fi fost un popă activ şi ambiţios dacă mergea mai departe. Căutarea sinelui l-a dus însă pe alte poteci. Pe care calcă, plin de încredere, tot cu Dumnezeu în suflet. Iar asta se vede, din nou, în munca lui. Are talentul de a da mai departe spiritualitatea şi modul în care percepe el intervenţia divină, cadru cu cadru. Este, poate, genul de om la care orice întrebare legată de Dumnezeu primeşte, dacă nu răspunsul exact, măcar o scânteie de sens.  Şi…nu. Nu e deloc habotnicie. Dovadă că îl vede pe Cel de Sus plin de umor. Iar pe Iisus modern, în jeansi.

S-a luptat cu politicienii ani la rând, aşa că l-am tachinat şi l-am întrebat dacă l-ar tenta să preia frâiele unui oraş. Nu a dat deloc din colţ în colţ, ci a venit cu măsuri concrete aplicabile unui “pacient” în comă: Bucureşti. Mai presus de orice, însă, Alex aşază proiectele sale de suflet: MagiCAMP, MagicHome, Dăruieşte Viaţă, Bursa de Fericire, Spitalul de Oncologie Pediatrică, şcoala din Rădăuţi. Celule vii – aşa le descrie – de unde îşi ia energia, puterea de a merge mai departe.

E spaima hoţilor de lemne? Cu siguranţă!  Sperietoarea corupților? Slavă Domnului că încă există specia! Cel care luptă cu nămeţii ca Tiberiu Ușeriu la Arctic Ultra? Are o ambiţie teribilă… Jurnalistul care bate insistent la ușa autorităților şi nu acceptă înşiruiri de personalităţi şi enumerări de sfinţi ai locului pe post de explicaţii administrative? Alex Dima este toate acestea…  Dar, la sfârşitul zilei, când îşi sărută fiica pe frunte, este un om care vrea…nu neapărat mai mult, ci mai bine. Pentru micuţa Sara, pentru familie, pentru români şi, în general pentru noi, oamenii.

Sunt multe de spus, de aceea vă las cu un interviu plin de sinceritate.