De ce stau românii la coadă

Din fericire pentru mine, zic eu, m-am născut după perioada în care comunismul stăpânea țara noastră. Și bine am făcut… Din spusele alor mei, o grămadă de lucruri erau anapoda iar cetățenii se trezeau, de cele mai multe ori, privați de lucruri pe care acum ni le putem procura la orice colț de stradă. Ce văd eu, după aproape trei decenii de ”libertate”? Mă rog, două suprapuse cu a mea existență? Că unele persoane au rămas cu sechele din acea vreme, cu sau fără voia lor. Un exemplu concret îl reprezintă statul la coadă. Sfânta Coadă cea de toate zilele. Vechiul loc de rendez-vous, un fel de Facebook pentru pensionari și șomeri, cum ar veni…

Săptămânile trecute am fost nevoit să plătesc o amendă rutieră. La poștă. O oră și jumătate am pierdut din viață. Acum, și oficiile noastre sunt prost organizate. Dar și oamenii au nebunia să taie frunze la câini sub pretextul unor treburi de rezolvat. Precum gașca de pensionari din fața mea. Domnii și doamnele aveau cel puțin două opțiuni pentru plata facturilor.  Dintre care una, fizică, la magazinul de peste drum de poștă. Unde era liber. “ Nu merg, dom’le! Am fost eu o dată și mi-a luat mai mult decât pe factură! Nu știu cât, dar mai mult!”  N-am mai zis nimic. Deja așteptam să-mi crească barba și viitoarea soție să mă anunțe că ne vine pe lume al doilea copil…când aș fi ieșit.

Dar…să zicem că la poștă și în general în locurile care au legătură cu statul, acceptăm coada. Și dăm vina în primul rând pe sistem. Cum e însă cu produsele inutile? Sau irelevante? Îți și zic de unde mi-a venit ideea materialului. De câteva zile, observ, în drumul spre muncă, un cort din pânză unde stau mereu, la coadă câteva zeci de cetățeni. Am aflat că sunt produse cosmetice ușor reduse. Problema mea este următoarea: de ce să stai la soare, în 30 de grade, cât au fost azi în București, pentru câțiva lei economie? De ce?

Fără să mă apuc să studiez profund problema, prima concluzie, la ai mei 20 de ani, e că persoanele acelea nu au nimic mai bun de făcut. Și nu, nu sunt genul care știu economie și cu o formulă abilă le rezultă că, Doamne, iartă-mă, mai bine ar munci!  Paranteză: nu erau doar pensionari…Pe de altă parte, trecutul doare și urlă la unii dintre noi. Iar coada e un obicei greu de lepădat. Te lepezi de coadă? Doamne ferește, NUUU!

2017. Într-un magazin din Brăila, s-a dat hârtie igienică la jumătate de preț. Cumpărătorii, mulți trecuți de prima tinerețe, s-au bulucit și erau să se și bată. În plus, după ce baxurile de la raft s-au epuizat, au dat năvala în depozit, în amintirea lui Ștefan cel Mare…Sfinte Sisoie!

Altă coadă de răsunet: Iași, 2011. Sute de oameni au luat parte la inaugurarea unui magazin și s-au făcut parte în parte pentru tigăi. Că era ofertă la ele – de necontestat! Dar… ce să faci cu atâtea produse? Chiar nu înțeleg…Sigur, aici e de punctat și strategia supermarketului, care a deschis fix în prag de sărbători. Când…oricum românii aruncă bani în dreapta și stânga.

Concluzia am spus-o mai devreme. Coadă egal socializare. Pentru cei care nu au ce face cu timpul. Pentru toți ceilalți s-a inventat munca. Și ciocolata.

Apropo, și francezii s-au bătut…pe Nutella, într-un magazin. Dar era promoție, nu glumă: echivalentul a șase lei în EURO costa borcanul de aproape un kilogram, redus de la vreo 22.  Asta, da, pot să înțeleg.