Jocul minții | Evadare din lumea viselor

Contrar preceptelor biblice, nu adevărul te va elibera, ci mai degrabă inteligența. Cam asta-mi repetam în timp ce pășeam, cu ochii închiși, în sala de evadare cu tematica „Inception”, alături de mai tânărul meu coleg Răzvan și de două domnițe, Victoria și Andreea. Ele urmau să ne fie partenerele unei aventuri cu ușile închise, în care miza era să descoperim, prin puterea minții, codul de desferecat zăvorul digital care stătea între noi și libertate. Toți pentru unul, unul pentru toți, practic. Deocamdată, însă, eram toți în ceață. Sau în beznă, pentru că sala ne-a întâmpinat cu luminile stinse și cu o liniște parcă împrumutată din piramida lui Keops.

Toți eram la cea dintâi experiență în „escape room”, așa cum se cheamă cea mai în vogă distracție de corporatiști în anul de grație 2016. Ești zăvorât de bunăvoie într-o cameră, iar prin cotloanele încăperii sunt ascunse indiciile ce îți deschid calea spre libertate. Singurul tău inamic real în această competiție a iscusinței mintale este orologiul din perete, care îți acordă 60 de minute în cap ca să te izbăvești prin forțe proprii. Aveam o oră la dispoziție ca să descoperim cifrul încuietorii de la ușa camerei și să ne recăpătăm astfel libertatea. Doar că, până la codul acela de patru cifre, mai aveam de săpat și de descoperit o grămadă de alte indicii, să parcurgem o adevărată călătorie prin straturi peste straturi de combinații secrete, un traseu pentru succesul căruia norocul nu avea să poarte nici un merit. Doar atenția, concentrarea și inteligența.

Acorduri minore ieșite din coardele unei orchestre sumbre au semnalat începutul aventurii între patru pereți. De undeva, vocea lui DiCaprio a început să răsune, dramatică, sacadată, cu tonul că-ți transmite niște informații de care ar putea să-ți depindă viața. Când a terminat de vorbit, am știut că e „game on” și am deschis pleoapele. Unii mai hăbăuci și mai rătăciți decât ceilalți, am început să scotocim încăperea pentru indicii. Cronometrul din perete începuse deja să ne preseze încă de la primele secunde, dar când am procesat pe deplin faptul că două femei simpatice și inteligente sunt martorele stângăciilor noastre, sentimentul că suntem doi Neanderthali rătăciți într-o galerie de porțelanuri a devenit copleșitor.

Spre norocul nostru, ne-am amintit imediat că avem o țară, o datorie și-o misiune de îndeplinit. Cu ochii în patru, am învârtit și am sucit pe toate părțile orice capăt de ață găsit prin cameră, am scotocit fiecare ungher și fiecare colțișor din cameră. Iar inima ne-a venit la loc repede, când am spart primul cod și am realizat că suntem mai deștepți decât ne-am fi imaginat. Următoarea mutare le-a revenit fetelor, care erau, până la urmă, de aceeași parte a baricadei cu noi. Știți cum se dezleagă un mister? Exact la fel cum decojești o ceapă: strat cu strat. L-am parafrazat, apropo, pe Hitchcock, vorba asta nu e invenția mea. Atenți la fiecare detaliu, ne-am aruncat în joc talentele de lingviști sau de matematicieni, de rebusiști și de artiști, după caz, și înainte să ne dăm seama am ajuns la cel din urmă pas: dezlegarea codului care ne-ar fi desferecat ușa. Onoarea să deslușească acest din urmă și cel mai mare mister i-a revenit tot uneia dintre fete, cea care a și tras de mânerul către libertate. Uraaaa!

Doar că, adânciți în interpretări de semne și de indicii mai ceva ca locotenentul Colombo, ne-a scăpat un mic detaliu. Timpul nostru expirase și, conform regulamentului, eram ca și morți. Practic, dacă salvarea planetei depindea de talentele noastre, acuma erați și voi praf cosmic, aruncat în orbită la voia gravitației. Noroc că n-a fost cazul. Dar, în eventualitatea că vreodată supraviețuirea speciei și a întregii planete ar putea depinde, prin absurd, de prezența noastră de spirit și de puterea de concentrare, una dintre domnișoare ne-a dat cadou la despărțire câte un flacon de Neuro Optimizer de la Secom, un supliment care stimulează memoria și randamentul creierului. Așa-s fetele, mereu prevăzătoare… Noroc de ele! Prin urmare, data viitoare când o să mă mai autosechestrez de bunăvoie într-o cameră cu cifru, plănuiesc să am cu mine măcar o domnișoară sau cel puțin un pumn din capsulele astea. Vedeți că deja funcționează?