Metroul este o binecuvântare atunci când ai drum prin oraș la ore de vârf, mai ales dacă te grăbești. Este mai civilizat, mai curat și cu siguranță mult mai rapid decât autobuzele sau tramvaiele. În plus, vara metroul oferă și răcoarea pe care oricine o caută atunci când la suprafață te prăjești ca o friptură.  Dincolo de utilitate, tunelurile subterane sunt adesea mai mult decât niște căi de transport. Uneori, stațiile sunt proiectate ca niște opere de artă, pe care ți-e drag să le pozezi și să le publici pe Instagram, cât aștepți garnitura.

Stația Rådhuset din Stockholm

Metroul din capitala Suediei este recunoscut pentru potențialul său de galerie de artă, pentru că aproape toate stațiile au ceva care îți atrage atenția. Atât de mult, încât riști să pierzi cursa către serviciu dacă te holbezi prea mult. Stația Rådhuset a fost deschisă în data de 31 august 1975 și, odată ajuns pe peron, te simți ca în inima unui vulcan încins. Marna roșie, roca ce reprezintă acoperișul, nu a fost modificată sau șlefuită în nici un fel. O lecție gratuită de geologie direct de la mama natură. În apropiere se află un tribunal, primăria și sediul poliției.  Multe stații ale sistemului de transport subteran din Stockholm sunt construite similar, cu ajutorul arhitecturii organice, cu tavane și pereți din rocă expusă. Stația Stadion, de pildă, are pictat un curcubeu sub formă de boltă la intrarea pe peron.

Să vezi metroul din Napoli și apoi să mori!

Stațiile de Artă ale Metroului din Napoli pot fi un motiv excelent ca să vizitezi metropola din Sudul Italiei. Se numesc așa pentru că unele peroane au fost renovate sau construite în ideea de a introduce arta în subteran.  În proiect au fost implicați artiști, designeri sau ingineri precum Alessandro Mendini, Michelangelo Pistoletto și Karim Rashid. Mie mi-a atras atenția a cea de-a treisprezecea stație din sistemul de artă, și anume Toledo. Deschisă în septembrie 2012, după mai multe întârzieri, stația ce poartă numele orașului din Spania sinonim cu oțelul mă proiectează cu gândul la o galaxie îndepărtată. O fi poate pentru că m-am uitat eu prea mult la Războiul Stelelor. Designul este semnat de firma arhitectului spaniol Oscar Tusquests Blanca, iar pereții și tavanul au plăci de mozaic albastru și alb. În combinație cu lumina artificială, peroanele îți aduc SF-ul la picioare. Intrarea este pe strada Via Toledo, una dintre cele mai vechi străzi ale orașului și un punct comercial important. Stația se află la o adâncime de 50 de metri.

Stația Muzeului de Arte și Meserii din Paris

„Arts et Métiers” poartă, după cum probabil te-ai prins, numele Muzeului de Arte și Meserii și este o stație emblematică din Paris, orașul preferat al îndrăgostiților. Capitala Franței presupun că știi ce multe galerii de artă renumite găzduiește. Totuși, dar nu ai răbdare să te plimbi pe holurile muzeului Luvru și vrei mai mult să dai o fugă prin oraș, îmbină utilul cu plăcutul și oprește-te la stația asta de metrou. Se află în al treilea arondisment al Parisului și a fost deschisă în octombrie 1904. Pereții, tavanul, podeaua și chiar și scaunele sunt vopsite în culoarea bronzului. Tavanul peronului este decorat cu tablă prinsă cu șuruburi, motiv pentru care ai impresia că te afli la bordul unei navete spațiale.  Deasupra șinelor stau atârnate două roți metalice, care ies parcă dintr-un ceas de mână. Pereții peronului sunt decorați cu hublouri care te fac să te simți ca pe un vapor, iar în spatele lor se află poze cu diverse invenții. Muzeul de Arte și Meserii se află, cum e și firesc, în apropierea stației, în caz că vrei să-i vezi galeriile.

Grădina Regală din Stockholm

Kungsträdgården înseamnă “Grădina Regală” în suedeză, iar stația cu acest nume se află, ca și Rådhuset, în Stockholm. Am mai pus pe listă încă o stație din Suedia pentru că, sincer, arhitectura scandinavă mi se pare vârf de lance în domeniu. A fost inaugurată în 1977, iar față de stația soră de mai sus,  Grădina Regală te pune într-un cadru mult mai natural și mai primitor. Se află la 34 de metri sub pământ și este pictată în verde, iar holurile și peroanele poartă felurite decorațiuni. Pe coridorul principal se află o statuie a unui vânător primitiv, care se sprijină pe o bâtă și care este acoperit de blana unei feline mari. Tot pe holuri sunt expuse relicve găsite la reconstruirea centrului orașului din anii 1950-1960. Inițial, intrarea trebuia să fie în parcul Kungsträdgården, dar niște proteste masive din 1971 au făcut ca planurile să fie schimbate.  În orice caz locul, locul parcă este inspirat din filmul „The Hobbit” și te proiectează într-o lume fantastică, specifică nordicilor.

Stația-fantomă din New York

Lista mi s-ar părea incompletă fără City Hall Station, faimoasa stație fantomă din New York. Deschisă în 1904, se află în cartierul Manhattan, în fața primăriei, că doar de asta îi zice City Hall. Era pe atunci capătul primei linii de metrou din oraș. Pereții și tavanul peronului sunt sub formă de boltă, iar în câteva locuri tavanul este de sticlă și lasă lumina naturală înauntru. Stația mai are și candelabre. Peronul a fost construit în curbă, ceea ce permitea trecerea trenurilor cu mai mult de  5 vagoane. A fost una dintre cauzele care au dus la închiderea stației, pe 31 decebrie 1945. Ea mai este folosită astăzi doar ca punct de întoarcere pentru unele garnituri. Gloria vechii stații a fost preluată și chiar depășită de Brooklyn  Bridge Station, care oferea servicii mai bune. Dacă vrei să vizitezi și tu peronul City Hall, e destul de complicat. Biletele costă între 35 și 50 de dolari, însă pot fi cumpărate doar de membrii clubului Muzeul New York Transit.

Asta a fost mica mea selecție de cinci bijuterii subpământene. Presupun că și tu ai o stație de metrou pe care vrei s-o lauzi, deci lasă-ne aici numele ei, într-un comentariu!

You Might Also Like

One comment

  1. 1

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *