Poate că vremurile apuse ale copilăriei îți aduc aminte de acele momente rare când apucai să butonezi primele jocuri video pe aparatele arcade a’la 1985. Ori poate te-ai numărat printre cei cu adevărat norocoși și ai tăi au reușit să îți cumpere renumita consolă piratată, Terminator. Indiferent de caz, sunt sigur că îți vei aminti cu nostalgie de titluri precum Contra, Ghosts ‘n Goblins, Castlevania, Double Dragon, și bineînțeles de regele neînfrânt al jocurilor video de tip platformer, Super Mario Bros.

Ieșit parcă din acele timpuri când telefonul încă avea fir, răsare și Cursed Castilla. El vine să ne reamintească de ce sunt atât de îndrăgite aceste jocuri video de tip retro sau clasic.

Ca să ți-l descriu pe scurt, el este un platformer 2D pur sânge. Adică sari de colo-n-colo și omori inamici până treci în partea dreaptă a ecranului, doar ca să o iei de la capăt. Pe drum, mai găsești diverse arme și puteri care să te ajute mai eficient să treci nivelele. Totul sună foarte, foarte simplu, nu? Ei bine, nu e deloc așa! Fiindcă în toată incursiunea mea de 12-14 ore, am blestemat către ecranul televizorului de mai multe ori decât permite legea. Și vorbesc cât se poate de serios.

Fiindcă de fiecare dată când muream, simțeam cum crește frustrarea în mine mai ceva ca nivelul mării de la încălzirea globală. Sau dacă mai știi scenele din Tom și Jerry când fluiera ibricul acela clasic. Totuși înainte să te sperii cu dificultatea sa, am să fac o mică paranteză. Dacă e să ne uităm puțin la titlurile contemporane, putem observa că indiferent cât de mult iubim aspectul lor la timpul lansării, au tendința să îmbătrânească destul de urât. Mai ales în cazul generațiilor trecute precum PlayStation 2 și originalul Xbox. Observăm că rezoluția este din ce în ce mai proastă, texturile sunt șterse, culorile lipsite de viață și gameplay-ul în nici un caz nu ar face față așteptărilor exigente de acum.

Întocmai aceste motive fac un asemenea gen de joc să fie relevant chiar și după mai bine de trei decenii. Timeless, cum mai spun unii.

Cursed Castilla vine dintr-o eră demult apusă a gaming-ului. Grafica este de tipul pixel art, are o coloană sonoră inconfundabilă și dificultatea aspră îți va testa nervii încă de la primul nivel. Împreună, toate aceste lucruri formează o armonie fantastică care ne amintesc de faptul că nu îți trebuie cele mai avansate tehnologii de pe fața planetei ca să poți crea un joc video deosebit.

Din secunda în care l-am început, am realizat instantaneu că am de-a face cu o nestemată care nu va cădea pradă trecerii timpului. Jocul este neiertător de greu de cum apeși Start și își păstrează dificultatea cu măiestrie până în momentul în care reușești să bați ultimul boss. Și ghici ce?! Afli după aia că mai există încă un nivel.

Stilul artistic aduce un omagiu jocurilor pe 16-biți și reproducerea grafică este fără de cusur. Am fost uluit complet de către umbrele pixelate ale arhitecturii, de animațiile captivante ale inamicilor și modul în care aceștia te atacă, dar mai presus de orice am fost absorbit de către atmosfera unică a fiecărui nivel. Mai ales atunci când am intrat în meniul principal și o opțiune grafică mi-a transformat claritatea full HD într-un televizor vechi cu tub. Sunetul este excepțional și vine să completeze perfect formula esteticului de pe ecran. De la soundtrack-ul tipic erei, până la zgomotul pe care îl produce personajul tău atunci când sari, lovești și din nefericire, chiar și atunci când mori.

Gameplay-ul din punct de vedere mecanic este perfect. Inamicii sunt extrem de variați și diferă de la nivel la nivel. Fiecare dintre ei are un stil de luptă propriu pe care va trebui să-l înveți ca să-i învingi. În scurt timp vei deveni un mini-expert, dar asta doar cu o singură condiție: după ce mori: din nou, și din nou, și din nou. Formula pe care au folosit-o mințile din spatele cortinei este una care se apropie de perfecțiune. Fiindcă depinde numai de tine cât de rapid progresezi. Mie mi-a luat undeva la 12 ore ca să-l termin, dar pe YouTube poți găsi clipuri cu oameni care îl dau gata și în mai puțin de o oră. Asta fără să fi pierdut vreo viață. Mă rog, poate în afară de cea reală.

Întocmai acest grad de dificultate ridicată face Cursed Castilla să fie o experiență atât de deosebită. Eu cel puțin nu am putut să-l las jos din mână până nu am văzut un nivel terminat. Ca după aia să urmeze altul și să iau toată harababura de la capăt. Ceea ce m-a făcut sa revin de fiecare dată a fost faptul că e just. Nu am murit decât atunci când nu am reușit să aterizez unde trebuie sau să sincronizez bine un atac.

Asta este și partea genială. Faptul ca este brutal, dar este brutal de corect.

Îl poți găsi acum pe PC, Xbox și PlayStation la prețul de 12 Euro. Și dacă nu e destul să-ți satisfacă pofta de platformere, ai putea să încerci Shovel Knight, Dead Cells, Cuphead, sau Owlboy.

Abonează-te la Cavaleria.ro pe Youtube

You Might Also Like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *