Începutul acestui an a stat sub semnul monedelor. Nu, nu bucăţile acelea din alamă sau oţel placat cu nichel pe care ţi le cere vânzătorul dacă faci greşeala de a plăti cash. Mă refer la deja tradiţionalele valute euro, dolar şi franc elveţian.

Stai liniştit, nu eşti singurul bulversat de haosul creşterii francului elveţian şi de aprecierea semnificativă a dolarului care va duce la scumpirea tuturor produselor, dar probabil că te întrebi la ce ne putem aştepta în continuare.

E simplu: peste exact două luni, euro va fi cotat la… Hei, doar nu credeai că putem anticipa viitorul, nu-i aşa? Putem însă să ne gândim la nişte scenarii, iar de data aceasta am ales o cale un pic… extremă. Să presupunem că, în fiecare zi, chinezii ar arunca pe piaţă 10 miliarde de dolari. Şi-ar permite, pentru că rezerva lor valutară este de 3.900 de miliarde de dolari, astfel că ar dura mai bine de un an până să o epuizeze. Ce s-ar întâmpla într-o astfel de situaţie? Noi ne-am gândit la trei scenarii:

Francul elveţian urcă la cer

Dacă îţi place fotbalul, probabil că în copilărie îţi plăcea să colecţionezi celebrele cataloage Panini cu fotbaliştii care jucau la Cupa Mondială. Strângeai bani, cumpărai un plic cu 4-5 fotbalişti şi sperai să nu îi ai deja în catalog. Desigur, existau câţiva jucători care “picau” foarte rar, astfel că aceştia erau foarte preţioşi, iar cine avea unul îl putea vinde scump, de regulă la schimb cu alţi câţiva fotbalişti “anonimi”.

Cam acelaşi lucru se întâmplă şi pe piaţa valutară. Dacă chinezii aruncă 10 miliarde de dolari pe zi, în completarea celor 60 de miliarde de euro pe lună ale Băncii Central Europene, înseamnă că o altă valută, mai rară, va deveni mai puternică. Care să fie aceea? Prima ipoteză este tocmai blamatul franc elveţian, care într-o astfel de situaţie ar avea potenţialul de a se aprecia şi mai mult.

Dar nu este vorba numai despre franc: economiştii par să-şi îndrepte atenţia şi spre coroana daneză, care are unele aspecte comune cu francul: începând din 1967, Danemarca a avut un curs fix de 7.5 coroane pentru o liră sterlină, iar în prezent acest curs fix este valabil pentru euro cu o marjă de +/- 0.5%. Specialiştii bancari nu exclud varianta ca ţara să renunţe la acest curs fix în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat.

Goana după aur

Un depozit bancar într-o anumită monedă nu reprezintă însă tocmai cea mai bună soluţie pentru a-ţi conserva banii în cazul unei volatilităţi atât de mari pe pieţele internaţionale. O soluţie populară este cumpărarea de aur, care a devenit un fel de etalon în acest sens inclusiv în 1973, la izbucnirea crizei petrolului.

Evident, nu trebuie să te gândeşti la o repetare a goanei după aur din secolul al XIX-lea. De exemplu, 300.000 de oameni s-au dus în 1848 în localitatea Coloma din California cu speranţa că se vor îmbogăţi prin aur. Acum, aurul se poate cumpăra mult mai uşor, dar nu fizic, ci prin primirea unor certificate care atestă că deţii o anumită cantitate de aur.

Aurul este însă un bun extrem de volatil, care a crescut de la 35 de dolari pe uncie  în 1973 (1 uncie are între 24-33 grame, unitatea de măsură variază de la ţară la ţară) la 1814 dolari pe uncie în septembrie 2011, pentru a scădea apoi la 1179 de dolari pe uncie la sfârşitul lui 2014. Ceea ce ne duce la un al treilea scenariu…

Mâncare scumpă

Al treilea scenariu este şi cel mai periculos pentru noi toţi: o inundare concomitentă a pieţelor cu dolari chinezeşti şi euro de la BCE ar împinge mult inflaţia în sus, ceea ce înseamnă că toate produsele şi mărfurile vor fi mai scumpe.

E uşor să te vaiţi că iPhone-ul va fi mai scump din cauza asta, dar eu îţi recomand să te gândeşti la lucruri mult mai banale: nu se vor scumpi numai produsele electronice, ci şi mâncarea. De ce? Pentru că investitorii vor renunţa la dolari, euro, franci sau aur în favoarea unor mărfuri precum grâul, orezul, porumbul, cafeaua şi altele. Totul pe ideea că, indiferent cât de scumpe vor fi, cu toţii vom plăti pentru ele pentru că trebuie să mâncăm.

Care sunt şansele ca unul sau mai multe astfel de scenarii să devină reale? Teoretic, destul de mici, însă în practică lucrurile pot degenera foarte uşor, iar câteva exemple concrete în acest sens sunt volatilitatea recentă a francului elveţian sau oscilaţiile majore de preţ ale aurului din ultimii ani. Aşa că poate nu ar fi o idee tocmai rea să-ţi cumperi o casă la ţară şi să umpli hambarul cu grâu.

You Might Also Like

2 Comments

  1. 1

    “”începând din 1967, Danemarca are un curs fix de 7.5 coroane pentru un euro “” in 1967 exista moneda euro???

  2. 2

    Multumesc pentru observatie. In prezent, coroana daneza se raporteaza direct la euro, dar in trecut a folosit ca etalon aurul (1924-1931), reichsmark-ul german (1940-1945) si lira sterlina (incepand din 1946). In 1946, cursul fix a fost stabilit la 24 de coroane pentru o lira sterlina, iar din 1967 la 7.5 coroane pentru o lira sterlina. Dupa aparitia monedei europene, Danemarca a adoptat euro drept etalon pentru cursul valutar, la un curs de 7.5 coroane pentru un euro.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *