[VIDEO] FILM: GHOST IN THE SHELL (2017)

Haterii probabil se pregătesc deja să spumege că producția Ghost in the Shell, regizată de Rupert Sanders, pare o compilație de motive rupte de prin pelicule SF și de acțiune deja clasice, precum Matrix, Kill Bill, Total Recall și chiar Robocop. Înainte să te alături și tu corului de contestatari, aș vrea să reții că filmul ce rulează în România din ultima zi a lui martie 2017 este, în realitate, codul-sursă pentru toată lista aia de blockbustere. De acolo s-au inspirat toți, înainte ca benzile desenate optzeciste ale lui Masamune Shirow să ia viață pe marele ecran, așa cum, din fericire, s-a întâmplat.

Pelicula Ghost in the Shell sare în ochi de la bun început ca o mega-producție americană, fruntașă la recolta de CGI pe hectar, una care scoate la înaintare o frumusețe hipnotizantă de la Hollywood, pe Scarlett Johansson. Adevărații iubitori de manga o să îți spună însă că pelicula reprezintă pentru ei un vis umed transformat în realitate: filmul este clădit pe o serie de benzi desenate foarte populare în penultimul deceniu din secolul al XX-lea, cu un scenariu complex, serie pe care pasionații genului o țin probabil la căpătâi pe post de Biblie.

Masamune Shirow își imagina, în anii 80 ai secolului trecut, că viitorul avea să fie al tehnologiilor spectaculoase, al hibrizilor dintre om și inteligența artificială. Nu era singurul, la vremea aia. Japonezul a creat, deci, un ipotetic 2029 în care oamenii își pot face tuning corporal cu tot soiul de componente artificiale sau chiar își pot transfera complet conștiința într-un corp sintetic. O consecință directă a la fel de ipoteticului Al Patrulea Război Mondial, așezat în timeline undeva prin 2020, un conflict în care militarii erau reparați pe genunchi cu asemenea instrumente ultramoderne și încă neinventate în lumea reală. Încă…

În același viitor ce pare deopotrivă Iad și Paradis, oamenii sunt în permanență conectați la o rețea, una numită în mod banal „the net” – o rețea informatică atât de vastă și de puternică, încât miliardele de conștiințe legate între ele dau naștere unei super-ființe inteligente oarecum rebele și aflată în dușmănie deschisă cu inteligența artificială legitimă, pusă să guverneze peste mințile reunite electronic. Și da, cetățenii acestui viitor improbabil se legau la „net” cu niște sârme care par gemenele celor din Matrix.

În mod surprinzător, protagonista filmului nu inspiră pic de empatie la început. Frumoasa Motoko, interpretată de seducătoarea Scarlett Johansson, este o mașinărie ucigașă neam cu toasterul, motiv pentru care, dacă se rănește, ai sentimentul că o cheie franceză și niște bandă adezivă o să rezolve problema. Nicidecum nu vrei să verși o lacrimă pentru sărmana fată rănită. Însă relația frigidă și aproape nepăsătoare dintre spectator și protagonistă reproduce pur și simplu relația eroinei cu lumea în care trăiește. Privitorul se simte străin de Motoko, exact în măsura în care și Motoko se simte străină și detașată de universul său cinematic. Distanța emoțională dintre protagonistă și propria-i lume este evidențiată, de altfel, și prin secvențe vizuale foarte inspirate, pe care te las să le identifici singur, ca să le apreciezi mai mult.

Pe parcurs, însă, odată cu dezvoltarea intrigii, constați că frumoasa Motoko are o poveste sfâșietoare și poartă povara unui destin pe care nimeni nu și l-ar dori. Personajele se nuanțează și liniile dintre erou și antierou încep să se dizolve, ca și reperele morale pentru fiecare dintre ei militează și luptă. Surprize și întorsături de scenariu la fiecare pas, cu alte cuvinte. Bonus, există cel puțin o scenă de tandrețe. Doar pentru atât merită drumul până la cinema!

Efectele speciale reprezintă o combinație între Avatar și Matrix, iar modul în care era imaginat viitorul în anii 80 sigur n-o să se pupe cu maniera în care ni-l imaginăm acum. Atunci, roboții și tehnologia erau în cărți, laolaltă cu megalopolisurile ultra-normate și controlate digital și cu o formă de „om nou”, ameliorat cu microcipuri și alte implanturi. Acum, ne dorim un viitor minimalist, eco, bio și, pe alocuri, vegan, deși devenim tot mai conștienți de probabilitatea în creștere ca nepoții noștri să trăiască într-un post-apocaliptic Mad Max. Dacă o ținem tot așa cu poluarea…

Ca să înțelegi mai bine filmul, n-ar strica să vezi și serialele animate apărute la începutul acestui tânăr mileniu, sub denumirea Ghost in the shell – Stand Alone Complex. Serialul a avut două sezoane și a fost urmat de trei filme. Înainte de pelicula din 2017, Mamurou Oshii a mai lansat GIS Innocence, o altă adaptare a poveștii. Gata cu spoilerele, fugi și ia-ți bilet!

Filmul rulează din 31 martie în toate cinematografele din țară.