Review de film | Vinovatul – Cel mai bun somnifer

Vinovatul este un film danez despre un polițist care obișnuia să fie activ pe teren, dar care acum a fost temporar retrogradat la dispecerat. Motivul acestui lucru este elucidat aproape de finalul filmului. Ca să fiu la subiect, acest film m-a plictisit teribil. Ba chiar m-a adormit la un moment dat.

Când spun că m-a adormit, nu îmi doresc să aduc vreo insultă vinovată de infatuare. Pur și simplu a fost atât de plictisitor, încât activitatea mea cerebrală a cedat și a profitat de oportunitate să se odihnească. Noroc că m-am trezit înainte de final ca să fiu martor deznodământului. În alte cuvinte, dacă dormi jumătate de oră la acest film, nu pierzi nimic.

Toată acțiunea are loc în două camere. Mare parte din film îl vedem pe protagonist cum stă la birou într-o semi-obscuritate și primește apeluri la telefon. Asemenea unui call center. Primele apeluri nu au nici un scop narativ. Sunt acolo doar să familiarizeze spectatorul cu ideea că aceasta este tema filmului.

Țin să vă spun cu dezamăgire că scena se schimbă dintr-o cameră în care vedem vag și alți oameni care răspund la telefoane, la o camera și mai obscură în care rămâne doar protagonistul. Ba chiar trage și jaluzelele la un moment dat, iar asta reprezintă cea mai amplă acțiune pe care o putem regăsi în film.

Înțeleg perspectiva regizorului și nu blamez viziunea sa. Cadrele strânse pe personajul principal au rolul psihologic de a empatiza cu el. Iar faptul că actorul joacă foarte bine adâncește această imersiune. Nu trădează vreun gest necugetat ori ceva ce nu a fost gândit la filmări. Până și lipsa de muzică pe fundal își are rostul. Creează o oarecare tensiune și conturează conversațiile telefonice cu un ton grav și întunecat. Din punctul meu de vedere, regia este bine pusă la punct, dar lipsa acțiunii ori a unui dialog captivant, m-a purtat ușor într-un somn lin și calm.

Ce am apreciat mult, a fost faptul că atunci când primește apelul cu care debutează intriga, efectele sonore din apel fac atmosfera să fie mai apăsătoare. Anume, sunetele înregistrate din perspectiva apelantului sunt foarte clare și mărite un pic la volum. Efectul dorit este atins, adică imersiunea.

În afară de ce am enumerat și faptul că povestea are o oarecare concluzie, nu pot spune mai multe despre Vinovatul. În afară de apelurile inițiale, cel care ține pe întregul parcurs al filmului și aflarea motivului pentru care a fost retrogradat, povestea este simplă și finalul lipsit de vreun efect incitant.

Acestea fiind spuse, dacă citeam cartea cu povestea respectivă, puteam spune că aș rămas cu sufletul la gură până la final. Efectul ar fi fost altul. Dar să văd cum personajul principal primește și închide apeluri, iar să aud ce se întâmplă la telefon și doar să îmi imaginez scenele respective, nu m-a încântat cu absolut nimic. Pentru mine a fost plictisitor cap-coadă și nu v-aș recomanda să pierdeți o oră și jumătate din timpul vostru pentru această producție.