Review de film – Annihilation de pe Netflix
Annihilation de pe Netflix este un film care m-a ținut captivat și care a meritat fiecare minut din timpul meu. Așa că m-am gândit să scriu de ce mi-a plăcut atât de mult. Părerea mea este că filmul merită să existe pe radarul oricărui fan al filmelor horror.
Când am văzut trailerul pentru prima dată, am dat ochii peste cap. Inițial, fiindcă eram sub impresia că era doar un alt film în care feminismul agresiv își spune cuvântul neargumentat și încearcă să vândă un produs doar de dragul distribuției majoritar feminine. Mă bucur să spun că m-am înșelat. Indiferent dacă personajele ar fi fost bărbați sau femei, povestea ar fi rămas la fel de bine spusă.
Ideea filmului se învârte în jurul faptului că din neant a apărut o bulă stranie, în care oamenii care intrau nu aveau tendința să iasă. Nimic nou sub „stele”, dar extrem de interesant pentru mine a fost conceptul din spate. Pe care sincer, nu l-am mai întâlnit. Nu vreau să dau de gol ceva din intrigă, dar din trailer se înțelege că în această bulă se întâmplă anumite încrucisări de ADN, între specii diferite de plante sau animale. Știința dictează că speciile biologice diferite, cum ar fi rechinii și crocodili, nu se pot încrucișa. Ei bine, misterul se adâncește atunci când echipa intră în zona misterioasă și încetul cu încetul ni se deslușesc evenimentele ce au loc acolo.
Pe lângă povestea care m-a captivat complet, atmosfera a fost una grozavă și tensionată. Filmul m-a ținut „ostatec” până în ultima secundă. Indiferent dacă unele întorsături de situații erau evidente, scenariul plin de imaginație m-a obligat practic să rămân absorbit. Un alt factor de laudă a filmului, din punctul meu de vedere, este coloana sonoră. Deși în unele scene prezența muzicii a fost minimalistă, soundtrack-ul împletit cu suspansul s-au potrivit perfect pentru gusturile mele. La rândul ei, estetica filmului nu trebuie lăsată deoparte. Fiindcă în Annihilation am văzut unele dintre cele mai artistice cadre vreodată. După cum spuneam, imaginația scenariștilor și a regizorului a reușit să bifeze foarte multe căsuțe pentru mine.
Acestea fiind spuse, Natalie Portman cât și restul actorilor „vând” povestea foarte bine. Dacă ești fan al genului horror bine structurat și reziști la unele situații demne de exclamări cu profanități care încep cu „WHAT THE…”, atunci nu ai cum să nu găsești măcar o secvență care să te marcheze la cât de frumos sau ciudat este redată. Eu unul, recomand acest film. M-a convins cu tensiunea din primele minute și nu am vrut să se mai termine.