Review film | The Simpsons, Futurama și acum…Disenchantment

Disenchantment este cea mai nouă producție din mintea sclipitoare a lui Matt Groening. Este creatorul seriei „The Simpsons” și „Futurama”. Dacă se ridică la nivelul așteptărilor, aflați în rândurile următoare. Atenție, nu este pentru copii mici. 

Fiind copil ai anilor ‘90 am devorat absolut tot ce exista pe Cartoon Network și Fox Kids. Sincer să fiu cu voi, 80% dintre desene nici nu le mai țin minte după nume. Dar ce mă va bântui pentru tot restul vieții va fi „The Magic Roundabout”. Doamne cât am detestat desenele acelea. Cu anii mi-am șlefuit gusturile și am început să apreciez altfel animațiile de categorie grea precum cele a legendarului Matt Groening. Deoarece, sub suprafața animată care poate fi confundată cu ceva facil pentru copii, zace ceva extrem de profund, inteligent și verosimil. Asta din pricina faptului că animațiile lui sunt doldora de mesaje satirice de natură socială, politică, economică sau de oricare altă natură care ține de aspectele cotidiene din viețile noastre. Nu știu cum, dar pe toate le nimerește extrem de bine.

Futurama este seria mea animată preferată și nu cred că îmi voi schimba părerea vreodată. Este mult prea genială și am văzut-o de cel puțin cinci ori. Dacă m-aș uita din nou la serial, cu siguranță aș repera unele lucruri pe care nu le-am putut înțelege când eram mai tânăr. Îl recomand oricui, oricând. Când am auzit că urmează să lanseze noua lui producție Disenchantment pe Netflix, vă puteți închipui că eram mai mult decât extaziat.

Așa că mi-am propus să îl dau gata de cum îl zăresc, în speranța că se va ridica peste nivelul lui Simpsons și Futurama. După ce l-am văzut vă spun cu certitudine că este… diferit. Nu mai slab, nu mai bun ci pur și simplu diferit. Asta fiindcă Matt a ales o altă abordare față de satira socio-politică cu care ne-a obișnuit. Titlul s-ar traduce „Descântec” și dacă îl vedeți până la capăt veți înțelege de ce. Ideea poveștii este următoarea. O prințesă rebelă și bețivă întâlnește și se împrietenește cu un demon și un elf mic. Din momentul întregirii triumviratului prietenesc, încep și aventurile lor nebănuite și extraordinare în unele aspecte.

Spuneam că tonul serialului nu este la fel de critic precum celelalte creații ale sale. Și acest motiv nu l-am înțeles prea bine până pe la jumătatea producției. Mă așteptam să fie ca Simpsons și până pe la episodul 5, din 10, eram dezamăgit. Așa că am continuat să mă uit. Poate era ceva ce nu înțelegeam. Iar în timpul ultimului episod m-a lovit revelația că Disenchantment nu e menit să urmeze calea fraților săi mai mari.

Are o abordare mai calmă, mai împământată și mai sentimentală. Ultimul aspect a survenit mai greu din cauză că în primele 8-9 episoade m-am apropiat greu de protagoniști. Ca la final să rămân total uimit de cum modul în care s-a terminat. Am vrut extrem de tare să nu se fi terminat acolo și speram să îmi fi scăpat un episod. Din păcate nu acesta a fost cazul. Dar asta nu mă opreşte să fac binging la următorul sezon.

Nu vreau să intru în multe detalii cu Disenchantment fiindcă asta ar însemna să vi-l povestesc. Iar mie mereu mi-au displăcut articolele în care îmi prezintă acțiunea și îmi povestește ce se întâmplă. De aceea vă las pe voi să îl urmăriți în întregime, fiindcă cel puțin pe mine a reușit să mă cucerească complet, chiar în ultimul episod. Mă bucur enorm că nu l-am lăsat baltă și acum îl pot recomanda oricărui împătimit de desene animate mature.