Film | Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar (2017)

Cea mai recentă serie din franciza care l-a consacrat pe Johnny Depp, acest Sparrow din Fierbinți, zis şi Celentano de la Hollywood, vine să încheie apoteotic aventura cu pirați bărboși, corăbii magice ferecate în sticle și borcane cu nisip fermecat. Povestea spusă de această a cincea parte este atât de creativă și încâlcită, de ai impresia că scenariștii au vrut să înghesuie două-trei pelicule într-una. Totuși, finalul este atât de logic, curge atât de frumos și de lin, încât ai impresia că acest film a fost turnat cu mult înaintea celorlalte patru părți.

Povestea introduce un personaj nemaivăzut, ceva mai tânăr, menit probabil să aducă un suflu nou francizei. Henry Turner, jucat de Brenton Thwaites, este de fapt fiul lui Will Turner (Orlando Bloom) și al lui Elizabeth Swann (Keira Knightley), personaje cheie în seriile anterioare. După lungi căutări, acest puștiulică foarte curajos, Henry, află că blestemul care-i amărăşte viaţa poate fi dezlegat doar cu ajutorul tridentului lui Poseidon. Doar că la legendara furcă a zeului mărilor se poate ajunge numai călăuzit de busola lui Jack Sparrow. Acesta reprezintă startul și intriga acțiunii, dar și motivul central pentru care personajele se vor intersecta și se vor lupta pe viață și pe moarte.

Filmul este un roller-coaster de efecte speciale și de imagini generate cu măestrie pe computer, în doză oarecum exagerată, din punctul meu de vedere. Nu puține sunt momentele în care Piraţii mi-au amintit de un film de acțiune, unul cu mașini, tancuri, submarine și avioane, dar căruia nu îi voi dat numele, ca să nu-i supăr pe fanii Fast&Furios. Evit să vă dau spoilere ori să vă stric plăcerea filmului, dar imaginați-vă câțiva cai trăgând prin oraș o clădire întreagă! Da, ați auzit bine. O clădire înteagă, cu tot cu seiful din ea. Deja v-am spus prea multe, așa că mă opresc.

Totuși, Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar este cea mai amuzantă parte dintre cele cinci, iar umorul său este alimentat nu doar de starea continuă de ebrietate a lui Sparrow, ci și de restul personajelor. Comicul de situație este pretutindeni, chiar și în scenele dramatice. Acțiunea se împletește cu râsul și cu groaza, pe alocuri, iar această a cincea parte vine să completeze și să încheie, din punctul meu de vedere, întreaga serie. Antagonistul acestei pelicule, Căpitanul Salazar (Javier Bardem), este cel mai reuşit personaj negativ de până acum. Salazar este un ”mort-viu”, blestemat să-și petreacă eternitatea în interiorul Triunghiului Diavolului, hrănindu-se cu nave naufragiate. În cazul său, intriga apare atunci când damnatul căpitan reușește să scape, evident grație unei greșeli de-ale lui Sparrow.

Filmul vine să lămurească unele lucruri pe care nu le știam despre personaje, ne prezintă originile, precum și unele motive pentru care eroiii şi antieroii au sfârşit în scenariu. De exemplu, prin prisma lui Salazar aflăm și povestea începuturilor lui Sparrow. În fine, per total filmul este bun și cu siguranță merită văzut. Pelicula rulează în toate cinematografele din România, dar eu vă recomand să o vedeți în format 3D, sau mai bine, la IMAX.