FILM – „Moromeții 2” versus „Stalin și poporul rus”

E oficial, în noiembrie 2018 se întoarce pe marile ecrane Ilie Moromete, acest Chuck Norris al țărănimii conservatoare din România anilor tulburi când fragila noastră democrație monarhică se îngâna cu zorii unei dictaturi a proletariatului, importată din Răsărit sub sloganul „Stalin și poporul rus libertate ne-au adus”. Fii fericit că n-ai apucat acele vremuri, adică anii celui de-al Doilea Război Mondial, instaurarea nelegitimă a comunismului cu rădăcini sovietice în România, colectivizarea, epurările, prigoana elitelor, procesele-spectacol intentate „dușmanilor poporului” și ferecarea de facto a poporului român într-o mare închisoare în aer liber, numită Republica Populară România.

Marin Preda, în schimb, asemenea unui jurnalist de modă veche, a fost martor direct la teribila campanie de anihilare națională și culturală în general numită pe atunci „victoria socialismului”. Din acest motiv, cele două volume intitulate „Moromeții” pot căpăta valoare de documentar, pentru că istoriile și personajele născocite și descrise în cele peste o mie de pagini ale cărților sunt la nici un pas distanță de evenimente istorice și protagoniști rămași anonimi. Ca într-un reportaj în care numele victimelor au fost schimbate, pentru a le proteja. În toamna lui 2018, regizorul Stere Gulea ne promite că pe marile ecrane ale patriei vom putea admira în toată splendoarea lor personajele celei de-a doua părți din seria Moromeții. Adică veriga lipsă dintre România idilic-patriarhală de până în Marele Război și România socialistă în care milioane dintre noi au avut dubioasa onoare de a trăi.

Sper că ai fost atent măcar la ora de română din liceu, unde presupun că romanul „Moromeții” mai figurează în programa didactică. Ar fi trist ca pentru tine acest nume să însemne doar o trupă mediocră de hip-hop, dintr-o țară plină de oameni deștepți și talentați, dar per total repetentă la cultură. În cel dintâi volum al romanului ce surprinde perfect lumea din satul românesc, timpul încetează să mai aibă răbdare odată cu plecarea la oraș a lui Ilie Moromete, cel care sacrificase o bucată din pământul familiei ca să-și achite datoria de 4.000 de lei către primarul Aristide, să scape de „fonciire” și să-l înscrie la școală pe mezinul Niculae. Ăla care suferea de epilepsie și pe care-l chinuia oaia neagră Bisisica la păscut, dar care avea oleacă de dragoste pentru carte și pentru învățătură.

Dacă ar exista dreptate pe lume, ar trebui să-și predea buletinul românesc la cea mai apropiată secție de poliție oricine nu a văzut măcar o scenă din producția alb-negru cu Victor Rebengiuc în rolul mucalitului țăran, tată de familie, afacerist și fin comentator într-ale politicii la clubul de lectură Poiana lui Iocan. Replicile mucalitului agricultor ajuns la vârsta înțelepciunii mature sunt mereu citate, tăiate și inserate video prin tot soiul de emisiuni de tip pamflet, ba chiar una pare-mi-se că a fost folosită și într-o campanie electorală. Realismul filmului din 1978 te face să simți pe propria spinare chiar și loviturile din scena în care feciorii cei vicleni, Paraschiv și Nilă, și-o iau pe cocoașă pentru că au vrut să-i jefuiască zestrea surorilor.

În cel de-al doilea film „Moromeții”, ar urma să fim martorii rezistenței surde și inutile pe care satul românesc o opune colectivizării socialiste, în vreme ce orașul București se vede încolonat fără voie ca să-i aplaude pe Ana Pauker și pe Dej, care „au băgat spaima-n burgheji”, cum zicea o lozincă tovărășească de pe atunci. Teroarea declanșată între 1946 și 1953, anul când Stalin a murit, nu a cruțat nici un strat al societății românești în profundă transformare. În acest peisaj cu repere pierdute îl regăsim pe Ilie Moromete, interpretat de Horațiu Mălăele, străduindu-se să facă ce știe el mai bine: să supraviețuiască.

Unii cinefili s-ar putea întreba de ce a dispărut maestrul Victor Rebengiuc din distribuție, însă răspunsul e foarte simplu și e dat chiar de autorii filmului. Regizorul Stere Gulea i-a propus maestrului Rebengiuc să reapară în partea a doua, însă actorul a refuzat – cel puțin aceasta reiese dintr-un interviu acordat postului Digi24. O decizie care, până la urmă, îi va da un nou suflu peliculei din vremurile noastre. Ar fi fost oricum dificil ca, după 30 de ani, Victor Rebengiuc să-i mai dea încă o dată viață lui Ilie Moromete, peste care în roman ar fi trecut în jur de vreun cincinal. Există, însă, destule elemente de continuitate, iar dintre acestea două mi se par esențiale: decorul, același din anii 80, precum și regizorul, care a rămas același, Stere Gulea.

Pelicula care continuă filmul de acum trei decenii va fi turnată în decorul inițial din satul Talpa, județul Teleorman, iar unele scene ar urma să fie trase în Slatina și în București. Scenariul, spun producătorii, va fi bazat nu doar pe volumul al doilea din romanul „Moromeții”, dar va insera elemente din „Viața ca o pradă” și din publicistica autorului Marin Preda. Din distribuție mai fac parte Andi Vasluianu, Oana Pellea, Ion Caramitru și Gheorghe Visu, iar scenariul și regia vor purta semnătura lui Stere Gulea. Filmul ar urma să fie lansat, conform planului anunțat de producători, în noiembrie 2018, la un an și două luni după debutul filmărilor și la puțin peste trei decenii de la cea dintâi proiecție a primei părți. Pelicula este sprijinită de Centrul Național al Cinematografiei și de Studioul Cinematografic al Ministerului Culturii.