Ce să faci în weekend

După ce m-am gândit și tot răzgândit ce să vă recomand pentru acest sfârșit de săptămână, într-un final m-am decis. Așa că, acest weekend mergem pe cultură. Mai exact, vă recomand o piesă de teatru, un film și o carte.

Începem cu filmul. Este vorba despre Velvet Buzzsaw de pe Netflix. Proaspăt lansat s-a bucurat deja de un interes ridicat ca mai toate filmele produse de platforma de streaming. Codrin i-a scris deja un review pe care-l găsești aici, dar eu nu sunt total de acord cu el. Și mie mi-a plăcut că personajele au fost bine structurare și conturate, însă acțiunea nu m-a dat pe spate. Mi-ar fi plăcut să exploateze mai mult trăirile și conflictele din lumea criticilor de modă, iar tema principală, anume lăcomia în sine, mi-ar fi plăcut să fie mult, mult mai bine conturată. Cumva nu mi-a permis să mă atașez suficient de personaje, așa că nu mi-a părut rău de nici unul dintre ei atunci când a dispărut din peisaj. În plus, mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre autor și despre operele controversate. Însă nu vreau să-ți stric surpriza, așa că te las pe tine să descoperi mai mult. Chiar și așa, filmul este interesant mai ales datorită tehnicilor de filmare.

“Pentru că o patrie fără eroi e ca o casă fără uşi.” – Pentru că această replică îmi umblă tot mai mult în minte, mai ales în ultima perioadă, nu mi-a fost foarte greu să aleg cartea pe care ți-o recomand. Este vorba despre “Toamna Patriarhului” de Gabriel Garcí­a Márquez. Romanul acesta este poate cartea mea preferată, în primul rând prin prisma modului în care este scris, dar mai ales datorită personajului principal. Nu o să mint. Mă regăsesc cumva în pielea lui și nu de puține ori mi-a dat fiori gândindu-mă dacă sunt cu adevărat așa. Acțiunea este plasată într-un cadru istoric și politic extrem de exploatat în literatura sud-americană, mai exact în Caraibe și se concentrează pe figura iconică a dictatorului.

Prin modul în care este scris, romanul nu este ușor de citit și de digerat însă, ritmul prozei ajută cititorul să vadă nu numai potretul colectiv al dictatorului, ci și al națiunii pe care acesta o conduce. Practic avem o privire de ansamblu și două potrete în antiteză conturate într-o sinergie perfectă. Este una dintre acele cărți pe care o ții pe noptieră și citești în fiecare seară câteva pagini. Nu este genul de roman pe care să-l citești în câteva ore. Ar fi păcat. Lasă-ți timp să recitești, să reflectezi și să înțelegi cartea.

Piesa de teatru la care m-am gândit este “Moș Nichifor” la Teatrul Act. Opera lui Creangă adaptată de Teatrul Act este perfectă pentru o zi de weekend în care nu vrei altceva decât să te relaxez, să râzi, dar și să filozofezi un pic despre viață cu Moș Nichifor. De fapt și de drept, spectacolul este despre întâlnirea dintre două generații și confruntarea între două feluri de a vedea lumea: una conservatoare, ironic-tradiționalistă și una modernă, agresivă în fragilitatea ei.