Vacanţă cu gust în România

Dacă te poartă vacanţa prin Transilvania, răsfață-te la restaurante cu privelişti uimitoare şi bucătari cărora merită să le spui “Săru’mâna pentru masă!

Cine ajunge la fascinanta salină Turda trebuie neapărat să facă popas când iese din adâncurile pamântului la un local cu privelişte toscană, bucate savuroase şi vinuri seducatoare, care te fac să îti pară rău că ai permis de conducere. “Sarea-n bucate” este la 200 de metri de ieşirea nouă a salinei, la stânga. Un drum de piatră te duce printre vii, iar în mijlocul lor găsești loc bun de desfătare. Mâncarea tradiţională specifică zonei este nemaipomenită. De salata de vinete coapte pe jar nu te mai saturi, fasolea cu cârnaţi făcuti în casă îti vine să o iei la pachet, iar plăcintele… nu mai spun. Vinurile sunt din strugurii pe care îi vezi când stai la masă, iar şoferii primesc sirop natural de soc sau trandafiri. Şi dacă mănânci pâna nu mai poţi, există soluții. “Sarea-n bucate” are şi pensiune.

La Deva te aşteaptă “Moş Opincă“. Tot un restaurant cu meniu tradiţional. Are un mic neajuns. Priveliştea te face aproape să nici nu bagi în seama mâncarea. Eşti în mijlocul unei livezi cu pruni şi ai cea mai bună vedere spre cetatea Devei, cocoţată pe un deal în faţa ta. Preţurile sunt decente. O ciorbă de fasole, un gulaș cum rar am mâncat, plus papanaşi de îmi venea să ling farfuria, o bere şi o limonadă au costat puţin peste 50 de lei. Trebuie să ştii că o porţiune de drum este cam îngustă, plină de gropi şi pietriş, dar merită efortul. Pe “Moş Opincă“ îl găseşti la Deva, pe strada Coziei 32.

mos-opinca-1

mos-opinca-2

În fine, dacă eşti în zona Praid, Izvorul Mureşului, Lacu Roşu, încearcă un restaurant unguresc cum nu o să găseşti multe. Numele lui e greu de reţinut, dar după ce intri acolo, e greu de uitat: Basa Fogado. Amenajat într-o locuință tradiţională din Joseni, unul dintre polurile frigului, arată a casa bunicii (ștergare, fețe de masă țesute manual, fotografii de epocă, grinzi de lemn de care atârnă ardei iuţi, ceapă şi usturoi) şi miroase la fel, a bucătaria bunicii. Nu ştii ce să alegi mai întâi din meniu. Nu îţi ascund ca am poftit la jumări cu ceapă. Nemaipomenite! Despre ciolan, tăieţei cu varză, cartofi cu şuncă şi murături… nu are rost să mai detaliez.

Are şi o curte interioară plină de flori și verdeață. Şi deserturi simple, dar bune de uiţi de dietă. Nu e greu să găsiți restaurantul. Pe drumul dintre Gheorghieni și Praid o să vedeți pe marginea drumului un cuţit şi o furculiţă imense. Semn că la cât de bună e mâncarea, ai nevoie de ustensile pe măsură.

Drum bun și mai ales… Poftă mare!