VIDEO – Cum a fost la Trofeul Câmpulung

Asfalt de circuit pe un drum în mijlocul unui paradis verde. Ce poate fi mai frumos? După două luni de pauză forțată din motorsport am revenit la volanul mașinii. Penultima etapă și deja presiunile încep pentru campionat. O bătălie nu se câștigă dintr-o singură etapă, iar Coasta este un sport care se joacă în opt bătălii.

Iar cea de la Câmpulung nu a fost chiar ușoară. Deși am pilotat cât am știut eu de bine, tot nu a fost suficient pentru un podium la clasa E2-SC. Căluți mai puțini față de mașinile concurente. Vremea s-a jucat și ea cu noi. Am alergat toată ziua de sâmbătă pe o vreme excepțională, am setat mașina ca atare și am venit pe 16 la general, ca duminică să începem ziua cu o ploaie măruntă care a ținut asfaltul ud în pădurea de la Lerești. Dar, nu mă plâng, căci ador să pilotez pe ploaie. E senzația aceea că ești una cu mașina și te lupți cu ea metru cu metru, împingi derapajele până la limită și strângi din volan ca nu cumva să derapeze mașina în timp ce vitezometrul arată aproape 180km/h. Nimic nu poate să bată senzația asta.

Locul 17 la final de concurs nu e rău pentru o Coastă în care primează puterea. Am mers curat ca să-mi strâng punctele pentru bătălia campionatului. Am șanse minime ca la sfârșit de sezon să termin pe locul 2 la clasă, dar realist vorbind, locul 3 e mai aproape de mine. Ceea ce nu e rău, căci din șase mașini înscrise în grupă, a mea e “the underdog“.