Abia așteptam să duc Speedcar-ul pe drumul național care trece prin Teliu. E etapa mea de casă, căci pe aceste dealuri mi-am petrecut vacanțele de vară atunci când eram copil. E un traseu spectaculos, tehnic care avantajează mașinuța și mă ajută să mă obișnuiesc mai repede cu ea. Sunt foarte multe viraje strânse, care se succed în ritm rapid și orice trasă greșită te costă secunde bune. Și-ar mai fi și vremea. Acum e soare, în 15 minute poate să plouă cu găleata.

Din fericire a plouat doar sâmbătă, în timpul urcărilor de antrenament. Am profitat de lecția gratuită de balet pe asfalt ud ca să învăț Speedcar-ul și pe vreme capricioasă. Cum s-a simțit? Cu gumele potrivite mașina dă la o parte orice picătură de apă. E ceva mai sensibilă în viraje când spatele îi pleacă invers de cum vrei să mergi dar e ușor de controlat.

Din fericire în ziua de concurs asfaltul a fost uscat, așa că m-am putut bucura de potențialul mașinii. Care e uriaș iar eu abia dacă ajung la 50% din ce poate ea. E incredibil de pură, nu există tehnologie care să amortizeze vreun pic senzația de viteză. Volanul e greu de stăpânit pe denivelări și fără vreo 4 luni de tras de fiare prin sală, cu siguranță că nu m-aș fi descurcat la Teliu. După ultima urcare mă dureau brațele ca după doua ore de mersul cu kart-ul pe circuit. Și asta după doar 4 kilometri. Am început cursa cu trei piloți în grupa noastră. În ziua de concurs am rămas doar doi. Iar victoria, chiar dacă a venit prin niște circumstanțe ne favorabile e ca o răsplată zecilor de ore petrecute de mine și de echipă lângă mașină. Așadar, mă întorc acasă cu gândul îndreptat deja la etapa cu numărul trei, Poiana Brașov, care are loc pe 9-10 iunie. Mașina e-n service pentru un mic upgrade iar eu mă întorc la sală ca să nu mă mai victimizez atât.

Te las acum cu un materialul nostru de la Teliu:

Abonează-te la Cavaleria.ro pe Youtube

You Might Also Like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *